Podul Suspinelor

2008-05-08T13:02:00.000-07:00

Veste mare, dragi locuitori ai capitalei! Se construieste un nou pod din piatra care e hotarat sa nu se lase daramat de Dambovita ! De ce e el asa incapatanat ? Pentru ca prea multi pantofi si-au sacrificat tocul, prea multi pantaloni s-au lasat murdariti si rupti si prea multe ganduri s-au indreptat catre el.

Dupa cum probabil ati aflat, in zona Grozavesti se construieste un pasaj suprateran Garii Basarab. Ce-i drept, viitorul suna bine : traficul(in crestere) se va rarefia si se va dubla numarul de cafenele de lux, care probabil vor fi construite in mijlocul strazii, avand un semn mare pe ele : ‘OCOLIRE’.

Si acum… Bine ai venit in Regie, taramul de basm. Circuli cu metroul sau autobuzul pana la statia Grozavesti ? Atunci te felicit pentru curajul pe care il ai si te felicit pentru pasiunea ta pentru senzatii tari. Scriu aceste cuvinte, pentru ca in Grozavesti incepe o adevarata cursa, numita : ‘Cursa picior-roata’. Circuitul pietonal are o lungime scurta, dar invers proportionala cu gradul de dificultate al traseului. Traseul e plin de curbe anevoioase si e marginit de o plasa portocalie extrem de obositoare ochilor, rupta pe ici pe colo de cei care au incercat sa triseze pentru a ajunge primii la linia de sosire . Pe langa acestea mai poti avea parte de opriri bruste, imbranciri ‘amicale’, claxoane de incurajare, depasiri pietonale periculoase facute in mare viteza si fara precautii. Daca ploua, sau tocmai a plouat esti norocos : te poti bucura de un tratament balnear cu namol in una din gropile sau santurile care se maresc zi de zi si poate reusesti sa scapi si de entorsa capatata in timpul cazaturii. Locul de refugiu al tanarului student(pit stop) este pe trecerea de pietoni, zebra pe care tot soferii se inghesuie sa o calce cu rotile. Bineinteles ca muncitorii care lucreaza cu spor la pod stiu sa pipereze tot timpul drumul cu vorbe dragastoase : ‘Printesa, n-ai o ata ca sa legam si noi vreo doua vorbe ?’Muncitori, care aflati intr-o stare de euforie datorata noxelor sau vaporilor distilati ajung sa filosofeze cu barbatul regiei. Acesta din urma este un personaj rupt din realitate, fugit de la nevasta dintotdeauna care traieste doar cu apa de minim 70 de grade si vorbe inteligente aruncate studentilor :’Profesore, loveste-ma cu o bere !’ E cel care se foloseste de caloriferul caminului pentru a se incalzi, de scari pentru a dormi si de dus pentru a-si clati sticla.

Dupa tot acest traseu piperat cu intamplari, oameni, accidente studentul ajunge in camera sa fericit ca e intreg. Totul are fi bine daca acest chin s-ar sfarsi odata cu intrarea triumfala in camera, dar distractia abia incepe. Conditiile de respiro si curatenie nu pot fi indeplinite deoarece praful si noxele au ajuns la cote prea inalte, de cod rosu. Simti ca ai tot timpul un nod in gat si ca aerul nu-ti ajunge in plamani; obosesti la cea mai mica miscare, iar hainele iti sunt pline de praf chiar daca le speli zilnic. In plus muzica melodioasa care se propaga pe scarita urechii tale te face sa te intrebi daca raiul chiar a coborat pe pamant. Ziua, si uneori si noaptea, muzica creata de DJ-ii muncitori intra in topuri. Mixeaza in fiecare moment al zilei. Mintea incearca sa se relaxeze, la fel si corpul, dar efortul depus pentru dezcoradare te oboseste si mai mult..

Si ne intrebam ? Cum de mai pot invata studentii, cand nu exista un minim de conditii ? Pe ei i-au uitat toti : primari, prefecti, guvernanti, proiectanti. Si durerea e pe masura indiferentei cu care au fost tratati.

Asteptari ? Pe termen scurt probabil ca nici una. Dar ne dorim ca pe viitor sa ni se ceara parerea. Nu vrem sa oprim dezvoltarea capitalei, vrem doar sa fim respectati si sa traim in conditii decente.

Solutia : Sa se tina cont de tineri ! Sa fie sustinuti si nu pusi in praf si zgomot ! Sa fie respectati ! Pentru ca de felul in care suntem tratati depinde dezvoltarea noastra si a tarii europene!

Tinerii continua sa ofteze si sa strige langa podul suspinelor :’Pana cand ...? ‘

Phoenix -romanian rock "bird"

2007-12-08T07:43:00.000-08:00

Phoenix was born in 1961 and a few days ago the band celebrated 45 years of creation, music, pleasure and love, all dedicated to their fans.
My parents grew with them and they also got old with them. That makes me wonder: which band of my generation will get to 45 years of existence? which band will somehow mirror my youth, my ripeness, my ageing?
You shouldn't imagine that Phoenix is the same group that was in 1961, the members and their style changed, they accumulated experience, history, they became loved by more and more persons, they had problems and they passed them. Maybe that's why they achieved these 45 years of existence... just like the bird, the band burned and then it revived...
The concert a few days ago was spectacular... i'' mention that there were about 5000 persons, half teenagers and young people, and half people that were more than 4o years old. There was this nice guy, he looked 70 and if he would have been dressed in red anyone could have said that he is Santa Claus. the old man was still dedicated to his love: rock music. Long white hair, long white beard, dressed in an old-fashioned leather jacket that he had probably keeped from his youth and a pair of black used jeans... he seemed to miss a guitar and his friends. Remembering the days of his life he sang with Phoenix... he knew all the words, all the rhymes.
I'll be 26 years old the day Phoenix will be half a century! Happy Birthday, guys!

insanity, sweet loss

Podul Suspinelor

Phoenix -romanian rock "bird"